21	Vatr[ pentru c[rbuni \i lemne pentru foc
		  \i un om ar@[gos ca s[ se’ncind[ sfada.
	
	22	Vorbele lingu\itorilor sunt moi,
		  dar p[trund pân[’n str[fundul m[runtaielor.
	
	23	Argintul dat cu necinste s[ fie socotit ca un hârb.
		  Buzele calme ascund o inim[ trist[.
	
	24	Un du\man plâng[re@ f[g[duie\te totul cu buzele,
		  dar în inim[ vicle\ug me\tere\te.
	
	25	Cu glas mare de te-ar ruga du\manul, s[ nu-l ascul@i,
		  c[ \apte vicle\uguri sunt în inima lui.

	26	Cel ce ascunde du\m[nia dospe\te vicle\ugul,
		  dar se descoper[ prin aceea c[’n adun[ri \i-arat[ p[catele.
	
	27	Cel ce sap[ groapa aproapelui cade el în ea,
		  iar cel ce pr[v[le\te piatra, pe el \i-o pr[v[le\te.
	
	28	Limba mincinoas[ ur[\te adev[rul
		  \i gura neacoperit[ pricinuie\te r[sturn[ri.